Degradarea habitatelor marine la nivel global motivează comunitatea științifică să caute soluții tehnologice inovatoare pentru reconstrucția ecologică. O echipă internațională de cercetători de la Universitatea Murdoch din Australia și Universitatea Walailak din Thailanda dezvoltă o metodă ce utilizează capsule din bioplastic imprimate 3D pentru a proteja lăstarii de iarbă de mare în zona insulelor Koh Lidi. Proiectul vizează refacerea pajiștilor submarine din Parcul Național Mu Ko Phetra, afectate sever de presiunile de mediu, oferind totodată o nouă șansă pentru refacerea faunei locale, inclusiv a populațiilor vulnerabile de dugong.
- Capsulele sunt fabricate din polihidroxialcanoat (PHA), un bioplastic produs prin fermentație bacteriană.
- Dispozitivele protejează lăstarii de iarbă de mare împotriva valurilor, sedimentelor și prădătorilor până la fixarea rădăcinilor.
- Tehnologia se află în faza de testare a prototipurilor înainte de debutul probelor pe teren.
Iarba de mare susține biodiversitatea și economiile de coastă
Pajiștile de iarbă de mare din jurul insulelor Koh Lidi joacă un rol crucial pentru ecosistemul din provincia Satun. Acestea servesc drept adăpost și loc de reproducere pentru creveți, raci și pești, organisme care susțin activitatea comunităților locale de pescari. De asemenea, vegetația submarină constituie sursa principală de hrană pentru populația în scădere de dugongi din Thailanda.
Pierderea accelerată a acestor habitate subacvatice a dus la un număr fără precedent de exemplare de dugong găsite moarte de-a lungul coastei Andaman. Încercările anterioare de restaurare s-au lovit de obstacole majore: lăstarii tineri sunt adesea smulși de valuri, acoperiți de sedimente sau consumați de animalele marine înainte de a-și putea stabili rădăcinile.
Un design protector care se biodegradează complet
Proiectul propune o structură sub formă de cupolă cu ancoră, creată pentru a fi introdusă direct în substratul marin cu lăstarul protejat în interior.
Cupola este prevăzută cu fante laterale ce permit rădăcinilor să se dezvolte în exterior, blocând în același timp accesul crabilor, peștilor și broaștelor țestoase.
Materialul utilizat, polihidroxialcanoat (PHA), este obținut prin fermentație bacteriană cu ajutorul unor tulpini microbiene din Australia de Vest. Avantajul principal al acestui bioplastic este capacitatea sa de a se descompune complet în mediul marin odată ce planta s-a stabilit și se poate dezvolta independent. Materialul necesar poate fi produs la Centrul de Inovare în Bioplastice al Universității Murdoch, precum și în cadrul Laboratorului Comun pentru Deșeuri și Economie Circulară de la Universitatea Naresuan din Thailanda.
Testele de siguranță premergătoare etapelor pe teren
În prezent, capsulele se află în stadiul de prototip și parcurg teste de siguranță și ambalare înainte de începerea încercărilor pe teren. Echipa de cercetare a efectuat recent o vizită pe teren la Koh Lidi pentru a evalua locul de desfășurare a proiectului.
Pentru proiectele globale de conservare, succesul acestei tehnologii ar putea oferi o soluție scalabilă și ecologică pentru refacerea ecosistemelor submarine de coastă.
Din punct de vedere practic, utilizarea materialelor biodegradabile în reconstrucția ecologică marină previne acumularea de deșeuri sintetice și sprijină refacerea naturală a lanțului trofic fără a necesita intervenții ulterioare de curățare.
Ce părere aveți despre utilizarea tehnologiilor de imprimare 3D și a bioplasticelor în protejarea mediului marin? Considerați că astfel de inovații pot salva ecosistemele vulnerabile?
